Gerbil este o rozatoare mica, care la inceput s-a apropiat de sobolan.
In realitate, este un var al hamsterului, deoarece depinde de aceeasi familie.
Este un animal foarte vioi, dragut si sociabil.
Se simte foarte repede singur, cand nu are congeneri cu el.
Astfel, este de preferat sa adoptati mai multi (de acelasi sex) si nu doar unul.
De asemenea, gerbilul este foarte curat, pentru ca se curata singur.
Relatia stabilita cu proprietarul, va fi foarte armonioasa, tandra si plina de placere.
Intr-adevar, curios, plin de vitalitate, gerbilul este potrivit pentru toata lumea.
Mic bun, nu emite nici-un miros corporal.
Se gasesc in mod natural, in campiile nisipoase din Orientul Mijlociu, Africa si Asia.
Cunoscuti initial, ca sobolani de desert, au fost introdusi comercial in America de Nord si crescuti ca „animale de companie”.
Gerbil – Limba si istoricul rasei
Gerbilul este o rozatoare, apartinand familiei Gerbillinea, care face parte din Cricetidae. Aceasta din urma, este si mama hamsterului.
Acest animal, a fost descoperit de un misionar francez, pe nume Armand David in 1866.
Gerbilii se alatura astfel, Muzeului National de Istorie Naturala, din Paris si sunt foarte repede numiti Meriones unguiculatus. Etimologic un „ razboinic cu gheare ”.
Gerbilul este originar din Mongolia.
El devine animal de laborator, la mijlocul secolului al XX-lea, in special, in cercetarea impotriva cancerului si a infectiilor bacteriene.
Adevarata sosire a acestui animal, ca NAC, are loc la sfarsitul secolului al XX-lea.
Gerbilii (Gerbillinae) sunt mamifere, care formeaza o subfamilie de mici rozatoare, din familia Muridae.
Se grupeaza sub denumirea vernaculara de „gerbil“, 16 genuri distincte, in special, genurile Gerbillus si Meriones si 103 specii diferite.
Gerbil – Specii
Genul Gerbillus, cuprinde aproape patruzeci de specii, reunind rozatoare mici, din zone aride si desertice din Africa si Orientul Apropiat si Mijlociu.
Genul Meriones, include mai mult de cincisprezece specii, inclusiv Gerbilul mongol (Meriones unguiculatus), care se gaseste in mod obisnuit, in laboratoarele de biologie si magazinele de animale, sub denumirea comerciala de „gerbil”.
Genurile Gerbilliscus si Taterillus, includ fiecare, aproximativ zece specii, in timp ce celelalte genuri, sunt aproape toate monospecifice.
Gerbilele, nu trebuie confundate cu jerboi, care nu sunt din aceeasi familie si care au coada si picioarele posterioare, mult mai lungi, in raport cu dimensiunea corpului.
Gerbil – Caracteristici fizice
Peste o suta de specii, au fost inregistrate in natura.
Gerbilul de casa, este in principal, Meriones unguiculatus. El este cel care se gaseste, cel mai mult, la proprietari.
Se caracterizeaza, printr-o culoare originala, care este agouti, cu burta limpede, un par tricolor pe spate.
Unii prezinta, din cauza mutatiilor provocate de laboratoare, culori variate, precum o singura culoare pe blana (negru, ardezie, fildes, sofran), o blana inmanusata.
Altii au o blana din modele gen pete.
In cele din urma, unii sunt pur si simplu albinosi.
Gerbilii cantaresc pana la 100 de grame.
Dimensiunea sa, este intre cea a sobolanului si soarecelui, in jur de 20 de centimetri, la varsta adulta.
Corpul :
Nu se distinge cu adevarat, intre cap si trunchi, desi este mai alungit decat Chinchilla, de exemplu. Se apropie de un mouse.
Parul :
Este stralucitor, matasos si curat.
Culoarea :
Este agouti, intre portocaliu si gri.
Gerbilul Meriones unguiculatus, are o blana tricolora gri, galbena si mai inchisa.
Exista si alti derivati, cum ar fi, o blana unicolora sau o blana cu manusi.
Capul :
Este alungit si triunghiular.
Ochii :
De la negru la rubin. Unghiul lor de vizualizare de 360 °, le permite sa vada ce se intampla in spatele lor.
Cu toate acestea, vad prost detaliile, mai ales ziua si vad deosebit de bine, noaptea.
Urechile :
Sunt paroase, rotunde si destul de mici.
Coada :
Este de la 10 la 12 centimetri.
Gerbilii au cozi lungi, pe care le pot arunca, permitandu-le sa scape de pradatori.
De asemenea, cozile ii ajuta sa se echilibreze, atunci cand stau pe picioarele din spate.
Caracterul si comportamentul gerbilului: trasaturi principale pentru a-l intelege
Gerbilul apartine aceleiasi familii de animale, ca soarecele, sobolanul si/sau hamsterul.
Originar din Mongolia, insa are avantajul, de a nu emana nici-un miros corporal. Este atragator, pentru ca este exotic, dar are nevoi speciale.
Pentru a ingriji corect gerbilii, este important sa intelegem, cum isi percep mediul si de ce adopta anumite comportamente.
Daca te bazezi doar pe instinctele tale, pentru a a-ti da seama, s-ar putea sa ratezi lucruri importante.
Care sunt simturile cele mai dezvoltate la gerbil?
Gerbil – Simtul auzului
In stepele mongole, gerbilul este prada multor pradatori, in special a pasarilor.
Supravietuirea sa, depinde de capacitatea sa de a detecta pericolul.
Pentru aceasta, si-a dezvoltat auzul in domeniul ultrasunetelor.
Deci, el aude lucruri pe care tu nu le auzi si poate reactiona, in timp ce totul este linistit pentru tine.
In afara acestor intervale de sunet, gerbilul, nu aude foarte bine.
Gerbil – Simtul mirosului
Gerbilul are unele puncte, in comun cu sobolanul, inclusiv un simt al mirosului deosebit de bine dezvoltat.
Cel al gerbilului, este de 40 de ori mai mare decat al unui caine.
Deci, avand in vedere aceasta caracteristica, ar trebui sa limitati mirosurile puternice in mediul sau: tamaie, parfum, fum de tigara etc.
Intelegi si de ce, orice abordare a animalului tau, presupune sa-ti prezinti mana, astfel incat, gerbilul sa-ti recunoasca mirosul.
La inceput, vei crede ca chiar incearca sa-ti „guste” degetele, mai ales daca tocmai ai mancat ceva ce miroase. Probabil ca nu vei fi ranit.
In orice caz, incisivii lui, nu sunt folositi pentru a se apara, ci pentru a roade.
Dar trebuie sa-l faci cu blandete, sa inteleaga ca acesta, nu este un comportament pe care il accepti.
Fara a-l rani, il impingi usor.
Gerbil – Vazul
Gerbilul este un animal, care petrece mult timp sub pamant. Ca toate animalele „subterane”, viziunea lui, nu este foarte dezvoltata.
Este mai sensibil, la luminozitatea unei culori, decat la culoarea in sine.
Prin urmare, ii vei face un serviciu, punandu-i la dispozitie accesorii (jucarii, hranitori) in culori foarte stralucitoare.
Gerbil – Animal care trebuie asigurat!
Pentru a scapa de pradatorii sai, gerbilul trebuie sa se bazeze si pe vioicitatea sa.
Are reflexe foarte dezvoltate. Dar mai presus de toate, instinctele lui, il imping sa se ascunda la cea mai mica alarma.
In mediul sau natural, evolueaza in galerii lungi, care se intind pe 2 metri adancime.
Scopul animalului, este de asemenea, sa se adaposteasca de caldura zilei.
Gerbilii ies adesea la apus, sa caute hrana. Este esential, ca animalul sa-si poata satisface aceste instincte si in captivitate.
Asternutul sau, trebuie sa fie suficient de gros, pentru a-i permite sa sape galerii substantiale, iar animalul trebuie sa aiba la dispozitie, ceva care sa-i sustina galeriile. Acolo, se va refugia si pentru a dormi si a manca.
Asigurarea animalului, implica si modul in care este transportat. Orice gest, care vine de sus, nu poate decat sa-i trezeasca teama instinctiva: te comporti ca o pasare, care s-ar arunca asupra lui.
Cand gerbilul este suficient de familiarizat, cu imprejurimile sale si cu tine, poti incerca sa-l porti.
Acest lucru, se va face de jos, astfel incat, animalul sa nu fie surplonat si sa nu simta golul, atunci cand este ridicat.
Cum sa exploatezi curiozitatea gerbilului?
Gerbilul este un animal curios, si datorita acestei calitati, te poti gandi sa-l imblanzesti.
Daca ii place sa iasa din cusca, pentru a descoperi lucruri noi, calatoria lui trebuie sa fie pusa in siguranta, pentru ca daca ar trebui sa cada de pe canapea, ar putea fi grav ranit.
Morfologia sa, nu este conceputa, pentru a absorbi astfel de socuri.
Curiozitatea lui, il face sa aprecieze schimbarea si noutatea. Nu ezita, sa introduci elemente noi in habitatul sau: il vei vedea rapid cum isi rearanjeaza spatiul.
Independent, gerbilul este capabil sa fie dragalas, odata ce are incredere in tine. Dar dincolo de aceste cateva caracteristici, fiecare gerbil are propria sa personalitate unica.
Unii sunt mai mult sau mai putin curiosi, mai mult sau mai putin fricosi, mai mult sau mai putin hotarati, mai mult sau mai putin activi etc.
O parte din distractia de a detine un gerbil, este sa va dedicati timp, pentru a afla cine este animalul dvs. de companie.
Gerbil – Nevoia grupului
Gerbilul are nevoie de semenii sai. Cumparati cel putin doi, asigurandu-va ca le oferiti suficient spatiu, patru gerbili, fiind numarul corect.
Se instituie o ierarhie, care induce comportamente ale dominantilor.
Chiar daca ai doar gerbili de acelasi sex, ii vei vedea, adoptand miscari care amintesc de imperechere.
De asemenea, este posibil, ca un gerbil sa traga cateva fire de par de la altul.
Probabil ca nu veti rata, nici organizarea de lupte: gerbilii se pun pe picioarele din spate si se lovesc cu picioarele din fata.
Rareori, confruntarea dureaza pana la ranire si chiar mai rar, pana la moarte. Dar conflictele se dezvolta treptat.
Deci, trebuie sa fii atent.
Cand identificati sange, pe unul sau mai multi gerbili, este timpul sa ii separati, inainte de a merge mai departe. Daca intervii in timpul unei lupte, nu faceti acest lucru fara manusi, deoarece ghearele lor va pot rani.
Dincolo de relatiile ierarhice, femelele se pot imperechea pe vreme calda.
Puteti observa, desigur, comportamente mai pasnice, cum ar fi dormitul impreuna, ghemuiti unul impotriva celuilalt.
Gerbilii se pot curata singuri.
Avand in vedere, rolul mirosului in mentinerea coeziunii de grup, este indicat sa pastrati o parte din cuib, la schimbarea asternutului, deoarece gerbilii isi depun mirosul, prin frecarea unei glande situate pe burta.
Fara aceasta, gerbilii tai si-ar pierde orientarea prea mul si le-ar lua timp, sa se obisnuiasca din nou cu mediul lor.
Reproducerea la gerbilii de companie
Gerbilii domestici sau de laborator, sunt soiuri de reproductie, derivate din gerbilul mongol
(Meriones unguiculatus).
Gerbilii sunt monogami si pot fi recunoscuti, dupa mirosul urinei si feromonii prezenti in saliva.
Gerbilii prefera sa aiba un partener, de aceeasi culoare.
Masculii participa la cresterea puilor.
Maturitatea sexuala, pentru gerbilul mascul, este de 10 saptamani iar pentru femela, de aproximativ 18 saptamani.
Ciclul estrian, este de aproximativ 4 pana la 6 zile.
Ovulatia: in optsprezece ore dupa nastere.
Perioada de caldura: 16 pana la 24 ore.
Implantarea intarziata a oualor fecundate: pana la 42 de zile, daca puiul anterior este mare.
Sarcina: aproximativ 25 de zile, de la 24 la 28 de zile, prima data, pana la 48 de zile.
Gerbil – Monogam si poliestric
Gerbilul este un animal poliestric. In mediul natural, perioada de reproducere este legata de anotimpul cald, dar in captivitate se poate reproduce tot timpul anului.
Reproducerea in mediul natural, se realizeaza prin imperecherea masculului cu o singura femela.
Masculul urmareste femela in calduri si ii atrage atentia, prin batai de picioare.
Dupa imperechere, masculul ramane in preajma femelei si bate din picioare 1-2 ore, pentru a indeparta pe alti candidati la imperechere, cu femela preferata de el.
Parintii isi construiesc un cuib si cresc impreuna puii.
Tinand cont de acest aspect, cazarea reproducatorilor se va face in perechi, un mascul si o femela.
O femela se poate reproduce de 6-8 ori pe an, cu limite cuprinse intre 3-10 ori.
De la 1 la 10 pui, dar cel mai adesea, de la 4 la 6 pui.
Gerbil – Puii
Puii se nasc goi si cu ochii inchisi.
Cantaresc aproximativ 3 g.
Intarcarea, la aproximativ 6 saptamani.
Separarea puietului: in captivitate, nu inainte de 7 saptamani.
Longevitate, de la 3 la 4 ani.
Rari sunt insa, indivizii reproducatori care traiesc mai mult de 2 sau 3 ani, din cauza incidentei mari a tumorilor, de la varsta de 2 ani.
Un cuplu format, va ramane asa de-a lungul vietii.
Femela si masculul inceteaza sa aiba pui, in jurul varstei de 22 de luni (oprirea spermatogenezei in jurul a 22 de luni) sau chiar putin inainte.
Gerbil – Interpretarea altor comportamente
Cand gerbilii se intalnesc fata in fata, incearca sa se recunoasca unul pe celalalt.
Scartaitul este cel mai frecvent sunet facut intre gerbili, pentru a comunica.
Daca scartaiturile se transforma in tipete, atunci trebuie sa intervii, pentru ca probabil se da o lupta.
Un gerbil speriat, bate cu piciorul, incepe sa alerge repede sau isi ridica coada.
Un gerbil care se misca in cerc, este un gerbil care isi protejeaza teritoriul.
Un gerbil, care isi roade gratiile, se poate plictisi. Daca e singur, nu mai cauta! Mai poate insemna, ca suprafata custii sale, este prea mica: este necesar sa-i largesti mediul, cat mai repede posibil.
Un gerbil tanar, incearca frecvent, sa linga paharul terariului, pentru a colecta picaturile de apa care se scurg pe pahar.
Daca este un gerbil adult, care se comporta astfel, este mai rar; verificati daca are suficienta apa sau daca sticla nu este blocata.
Un gerbil care scrasneste din dinti, ar trebui examinat, pentru ca exista sanse mari sa aiba o problema dentara.
Ca orice mamifer domestic, letargia, nu este niciodata un semn bun. Un gerbil care ramane prostrat in coltul sau, necesita o consultare la un medic veterinar, fara intarziere.
Gerbil – Conditii de viata
Gerbil – Cusca
Oferiti-i o cusca, de minim 60 x 30 x 30 cm, la fundul careia ii veti aseza, asternut pentru rozatoare. Pentru a preveni alergiile respiratorii, vom favoriza asternutul din canepa, iar pe cele prea prafuite le vom interzice.
Gerbil – Cutie cu nisip sau pamant
In plus, va fi necesar sa ii asigurati o cutie mica de nisip fin sau pamant pentru scaldat, pentru ca gerbilul sa poata elimina astfel, excesul de sebum prezent pe piele.
Gerbil – Jucarii
In cusca, pot fi amplasate diverse jocuri, care vor fi la adapost de curenti, umiditate si variatii puternice de temperatura.
Urmand aceste cateva sfaturi, convietuirea cu gerbilii dvs., ar trebui sa mearga cat mai bine posibil; totusi, nu ezitati sa cereti sfatul medicului veterinar!
Probleme de sanatate
Probleme cu dintii
Alinierea gresita a incisivilor, din cauza ranilor sau malnutritiei, poate duce la cresterea excesiva, care poate provoca leziuni la nivelul cerului gurii.
Simptomele includ: scaderea sau pierderea poftei de mancare, salivarea, scaderea in greutate sau respiratie urata.
Dintii trebuie taiati de un medic veterinar, in mod regulat, atat timp cat este necesar.
Trauma
Leziunile obisnuite, sunt cauzate de caderea sau caderea gerbililor, adesea, in interiorul unei mingi de hamster, ceea ce poate provoca ruperea membrelor sau fracturarea coloanei vertebrale (pentru care, nu exista nici-un tratament).
Neglijarea
O problema comuna, pentru toate rozatoarele mici, este neglijarea, care poate face ca gerbilii sa nu primeasca hrana si apa adecvate, provocand probleme serioase de sanatate, inclusiv deshidratarea, infometarea, ulcere gastrice, consumul de material de asternut si canibalism.
Epilepsie
Intre 20 si 50%, dintre toti gerbilii de companie, sufera de epilepsie.
Convulsiile sunt considerate, a fi cauzate de frica, manipulare sau un mediu nou.
Atacurile pot fi usoare pana la severe, dar de obicei, nu par sa aiba efecte pe termen lung, cu exceptia cazurilor rare, in care moartea rezulta din convulsii foarte severe.
O modalitate de a preveni criza unui gerbil, este sa va abtineti, de la a sufla in fata animalului (deseori, folosit pentru a „antrena” animalul de companie sa nu muste).
Aceasta tehnica, este utilizata intr-un mediu de laborator, pentru a induce convulsii, pentru cercetarea medicala.
Tumori
Tumorile, atat benigne cat si maligne, sunt destul de frecvente, la gerbilii de companie si sunt cele mai frecvente, la femelele peste doi ani.
De obicei, tumorile implica ovarele, determinand un abdomen extins sau pielea cu tumori, cel mai adesea, dezvoltandu-se in jurul urechilor, picioarelor, mijlocul abdomenului si bazei cozii, aparand ca un nodul sau abces.
Glanda mirositoare (pozitionata pe abdomen), trebuie verificata, in mod regulat; un medic veterinar poate opera nodulul, acolo unde este posibil.
Slabirea cozii
Gerbilii isi pot pierde coada, din cauza manipularii necorespunzatoare, cand sunt atacati de un alt animal sau le ramane coada blocata.
Primul semn, este o pierdere de blana de la varful cozii, apoi coada fara piele, moare si cade, ciotul se vindeca de obicei, fara complicatii.
Boala Tyzzer
Cea mai frecventa boala infectioasa la gerbili, este boala Tyzzer, o boala bacteriana, la care stresul poate face animalele mai susceptibile.
Produce simptome, cum ar fi: blana ciufulita, letargie, postura cocosata, apetit scazut, diaree si adesea moartea. Se raspandeste rapid, intre gerbili in contact strans.
Surditatea si probleme ale urechii interne
O problema cu urechea interna, poate fi observata de un gerbil, aplecat intr-o parte, destul de evident. Lichidele din urechi, afecteaza echilibrul.
Cu toate acestea, acest lucru, nu pare sa afecteze prea mult gerbilii, care au o atitudine de a se descurca cu lucrurile si de a se obisnui cu conditiile lor.
Gerbilii, cu colorarea „pete albe extreme”, sunt susceptibili la surditate; se crede ca acest lucru, se datoreaza lipsei de pigmentare, in si in jurul urechii.Un alt fapt despre gerbili, este ca sunt omnivori, ceea ce inseamna, ca vor manca atat material vegetal cat si animal.
Ei mananca usor: seminte, nuci, radacini, iarba si fructe.
In salbaticie, vor manca: oua de pasari, pui proaspat, eclosi si insecte.
Nu sunt deasupra canibalismului.
O rozatoare omnivora, gerbilul are totusi un tub digestiv destul de scurt, ceea ce il impiedica sa manance in cantitati mari.
Oferiti-i ratii zilnice!
El trebuie sa aiba ratii zilnice, din care sa consume suficienta energie, pentru a face fata unei activitati constante.
Dieta sa, consta in principal, din proteine animale si vegetale (20%).
Aceste proteine, trebuie sa aiba destui aminoacizi. In plus, hrana gerbilului, trebuie sa aiba si suficienti carbohidrati (fibre alimentare), zaharuri si amidon, pentru a favoriza un tranzit intestinal mai bun.
Mancarea perfecta, va fi destul de bogata in amidon si saraca in fibre.
In cele din urma, aproximativ 12% din lipide, trebuie ingerate zilnic.
Hrana comerciala
Astfel, dieta lui se bazeaza in esenta, pe pelete comercializate in magazine specializate, seminte de cereale, pelete de lucerna.
Anumite fructe si legume, sunt bine tolerate de Gerbil si ii ofera un complement foarte bun. Cu toate acestea, trebuie avut grija, sa le introduci incet si in cantitati mici, altfel poate aparea diaree.
Se hraneste si cu excremente (scatofag)!
Este o rozatoare coprofag. Astfel, isi mananca fecalele, surse de vitamine B.
Dulciuri
Ii poti oferi dulciuri, pentru a-l antrena sau pentru a-l ajuta, sa-si construiasca increderea in dumneavoastra.
Acestea includ: stafide sau coacaze, nuci din cand in cand, seminte de floarea soarelui, pe care le ravnesc si viermi de faina.
Unii proprietari, isi lasa animalele de companie, sa mestece biscuiti pentru caini mici, deoarece tin dintii rozatoarei, in jos.
Nucile de cocos uscate, merele uscate si prajiturile de hamster, sunt considerate rasfat.
Alimente de evitat!
Usturoiul, avocado, lamaia, rubarba, soia sau chiar salvia, sunt de evitat, deoarece sunt toxice si periculoase, pentru sanatatea Gerbilului.Gerbilul se ingrijeste singur si nu ofera proprietarului sau, nici-un inconvenient din acest punct de vedere.
Astfel, este suficient pur si simplu, sa-i schimbi zilnic solul de baie in cusca lui, pentru a-i oferi tot ceea ce are nevoie, pentru a se spala.
Va elimina excesul de sebum din el si va reduce riscul de boli parazitare.
In plus, trebuie sa te concentrezi pe curatarea custii lui, de doua ori pe saptamana, dar si sa dezinfectezi in mod regulat, toate accesoriile acesteia.
Gerbil – Costul de cumparare
Ganditi-va din nou, pretul uscat al unui gerbil, nu este excesiv. Cu toate acestea, este doar o mica parte, din ceea ce va va costa de-a lungul vietii.
In functie de originea si rasa sa, un gerbil te va costa in medie, 10 pana la 15 euro, rar mai mult, uneori mai putin.
Astfel, pretul intr-un adapost, va fi deseori revizuit in scadere, mai ales, daca viitorul tau protejat, este la o anumita varsta.
Din crescatorii profesionale, cu personal calificat in mare parte, pretul este corect, spre deosebire de magazinele pentru animale de companie, care au tendinta de a creste preturile, in timp ce calitatea este interzisa.
Cu toate acestea, este important sa achizitionati o multime de articole, care va vor servi gerbilul, inainte de a fi adoptat singur.
Pentru ca, nu se pune problema sa-ti aduci noul rozator la tine acasa, fara un minim de pregatire.
Costul materialelor necesare pentru un Gerbil
Inainte, chiar de a adopta un gerbil, este esential, sa cumparati tot ce va avea nevoie, pentru a fi in forma buna.
Aceasta implica in mod necesar:
Cusca
Gerbilul tau, nu va avea nevoie de o cusca extrem de mare. Evident, numarul de animale pe care le pastrati, va fi proportional cu dimensiunea custii.
O cusca mare pentru gerbili, care se instaleaza departe de curenti de aer, intr-o incapere totusi bine ventilata, curata si linistita, fara prea multa trecere.
Acest tip de cusca, costa cel putin 50 €.
Unele sunt mai scumpe decat altele, in special, datorita materialului sau rezistentei lor.
In continuare, va trebui sa cumparati accesoriile de baza, pentru rozatoarea dvs.
Si anume: un bol cu mancare, in care vei avea granulele sale, dar si o sticla sau un adapator, totul depinde de ce preferi.
De fiecare data, numarati 5 €, in medie. Pret, care se poate dubla, in functie de materialul acestor elemente.
Accesorii
Exemple de accesorii si preturile lor:
- O roata, 10 pana la 12 €;
- Un tunel, 10-15 €;
- O cabana de pus in cusca, de la 20 la 30 €;
- Un alimentator, 8 €;
- Un bautor, 7 pana la 10 €;
Alimente
Vor exista, de asemenea, alimente de retinut intre pelete, fan, ierburi si dulceata.
Un gerbil, te va costa aproximativ, 10 euro pe luna.
Cutia de gunoi
In cele din urma, ganditi-va la cutia de gunoi, pe care se va odihni rozatoarea dvs.
Chiar daca aceste materiale, sunt mai scumpe (nimic extravagant), opteaza pentru canepa, in sau celuloza.
Sunt intotdeauna mai bune, decat aschiile de lemn, care vor duce la probleme de sanatate si la costuri medicale mai mari.
Pentru informare, asternutul de canepa, costa intre 2,50 si 3 €, pe kilogram.
Cheltuieli medicale
Acestea reprezinta elementul de cheltuieli imprevizibile. Este greu de stiut, cat te va costa gerbilul tau pe luna si mai ales pe an.
Mergeti cu cel putin 30 de euro pe an. Pentru ca, este costul simplu al unei consultatii de rutina, care ar trebui facuta cel putin o data pe an.