Jigodia la caini

Jigodia la caini – Distemperul canin, cunoscut si sub denumirea de boala Carre sau CDV, este o boala foarte contagioasa, care de obicei este fatala si afecteaza cainii domestici, dar poate infecta si unele animale salbatice, cum ar fi lupul, dihorul, ratonul si mofeta.
Distemperul canin sau jigodia, este cauzata de un virus, mai exact un Morbilivirus, apartinand familiei Paramixovirus si se caracterizeaza prin febra acuta, tulburari gastrointestinale, respiratorii si ale sistemului nervos.

Virusul a fost descris pentru prima data, in 1905, de medicul veterinar francez, Henry Carre, si s-a considerat ca ar fi legat de ciuma.

Prezentare generala a bolii canine

Maladia Carre, denumita popular, Jigodie, este o boala foarte contagioasa, adesea fatala, care afecteaza in principal cainii tineri, intre varstele de 2 si 6 luni.

Jigodia la caini – Ce este DISTEMPER (RAPCIUGA)?

Rapciuga este o boala virala, contagioasa de la animal la animal, dar nu este transmisibila la om.

Este cauzata de un paramixovirus, apropiat de agentul rujeolei umane si celui al pestei bovine.
Ea afecteaza de obicei canidele ( lupi, caine, vulp ), unele mustelide ( nurci, dihori domestici ), la ratoni ( cauza de deces in Ontario, in 2020) si eventual, marmotele si felinele salbatice.
In cele din urma, poate afecta probabil, multe alte carnivore terestre si marine (cum ar fi focile ).

Simptomatologia asociaza manifestari febrile, oculare si nazale, de descarcare de gestiune, respiratorii, gastrointestinale si uneori daune neurologice.
In unele cazuri, destul de rare, este posibila hiperkeratoza nasului si a tampoanelor.
Candva, extrem de comuna, ciurpa este acum, mult mai rara in tarile in care proprietarii de caini domestici, au adoptat prevenirea prin vaccinare.

Jigodia – Istoricul bolii

Boala a fost descrisa in 1905, de medicul veterinar, Henri Carré.

In Franta, parea sa afecteze doar cainii, dar Reteaua SAGIR a raportat o aparitie a ciurului, in populatiile de carnivore salbatice, in trei departamente de granita ale Elvetiei sau Italiei.

In Africa, o epidemie locala a avut loc in 2020, la Abidjan, in timpul sezonului ploios.

Epidemiologie

Infectia apare in principal, prin contact apropiat, cunoscut sub numele de contact „nas-la-nas”, si prin expunerea mucoaselor nazale, orale si oculare, la un aerosol de picaturi, care contin particule infectante.
Purtat de macrofage, in care se reproduce, virusul colonizeaza splina, timusul si maduva osoasa.
In lipsa protectiei imune, virusul colonizeaza epiteliul organelor respiratorii, digestive si nervoase, declansand o simptomatologie caracteristica si o rata mare a mortalitatii, mai ales daca alti agenti oportunisti (bacterieni, virali, parazitari) complica infectia bolii.

Deoarece, acest virus este principala cauza de deces, la ratonii din Ontario, ceea ce a facut obiectul de studiu suplimentar, care a identificat tulpini virale salbatice, distincte genetic, de la tulpinile de vaccin disponibile in America de Nord, intareste interesul pentru mai buna intelegere, a eco-epidemiologiei aceastei boli.
Cu aceasta ocazie, s-a demonstrat ca intreg sudul Ontario este puternic afectat de boala, si ca metodele de supraveghere (pasiva si pasiva intarita ) au rezultate diferite.

In 2020, nu am identificat inca, care sunt factorii de mediu, de vulnerabilitate la virus, la raton.

Fiziopatologia

Virusul bolii, este un paramixovirus mare, care apartine aceleiasi familii cu virusul rujeolei si virusul pestei bovine. Virusul are un singur tip antigenic, dar poate fi mai mult sau mai putin patogen.
Un antigen este natural sau macromolecula sintetica, care recunoscute de anticorpi sau celule ale sistemului imunitar al unui organism, este capabil sa declanseze un raspuns imun, in ea. Antigenele sunt in general, proteine, polizaharide si derivatii lor lipidici.
Fragmente de antigene, numite haptene, pot de asemenea induce o alergie.

Relativ fragil, virusul nu supravietuieste cu usurinta in mediu. Este distrus de dezinfectantii uzuali, ceea ce permite dezinfectarea usoara a spatiilor contaminate, dar rezista la inghet.

Jigodia la caini – Diagnosticarea bolii

Jigodia la caini – Leziuni

Leziunile nervoase se concentreaza in principal, pe cerebel si pedunculi cerebelosi.
In formele conventionale, se observa o necroza neuronala, manecile limfoplasmocitice perivasculare (acumulare masiva de limfocite si celule plasmatice in spatiile perivasculare ), precum si incluziuni intranucleare sau citoplasmatice, in neuroni si astrocite.
In forma demielinizata, se observa demielinizare primara, generand degenerare axonala.

Jigodia la caini – Simptome

Ciurela poate provoca semne clinice usoare, la unii caini, dar poate fi fatala la altii, in special la catei.
Dupa o perioada de incubatie, care poate dura de la 3 la 10 zile, boala incepe – in absenta unei reactii imune – cu o febra care dureaza 24 pana la 48 de ore.
Dupa revenirea la normal, care poate dura de la una pana la patru zile, temperatura corpului creste si apar simptome caracteristice, precum si infectii secundare asociate.

• Anorexie, amigdalita, conjunctivita;
• Rinita, pneumonie, seroase nazale de descarcare de gestiune, apoi mucoase, apoi muco purulent;
• Diaree uneori asociata cu varsaturi;

Starea generala se deterioreaza si observam uneori, keratita, retinita sau ingrosare a pielii la nivelul nasului si al tampoanelor (hiperkeratoza).

Animalul infectat poate depasi boala, ale carei simptome dispar apoi, dupa o usoara progresie. Daca boala se prelungeste, pot aparea simptome neurologice, care variaza in functie de partea sistemului nervos afectata. Drept urmare, animalele care supravietuiesc prezinta uneorisechele neurologice.

La un caine tanar (4-5 luni pana la un an) poate fi suspectata ciurela, avand in vedere un istoric de vaccinare incomplet, asociat cu simptomele caracteristice bolii.
Toamna si iarna sunt anotimpuri mai de bun augur.

Jigodia la caini – Teste suplimentare

Datorita unui tablou clinic foarte variat si uneori a expresiei atipice, analizele de laborator sunt adesea necesare, pentru confirmarea diagnosticului.

Jigodia la caini – Tratamente

Tratamentul simptomatic, antibioticele si perfuziile, pot fi utile pentru a lupta impotriva infectiilor secundare, si pentru a compensa pierderile, datorate varsaturilor si diareei, neexistand un tratament specific pentru ciur.
Cea mai buna protectie impotriva virusului, ramane vaccinarea!

Cainii diagnosticati cu ciurala si in curs de recuperare, trebuie separati de alti caini, timp de cel putin doua saptamani, dupa ce nu mai prezinta semne clinice.

Suplimente naturale

Cainelui i se pot administra si suplimente naturale, in paralel cu tratamentul veterinar, pentru a-l ajuta sa suporte mai bine durerea si stresul, cauzate de ciurala.
Este cazul, de exemplu, cu „CBD” un extract de canepa, care este deosebit de eficient, in alinarea si calmarea cainilor, intr-un mod natural.

Prevenirea infectiei prin vaccinare!

Stiind ca nu exista un tratament specific impotriva cirelii, si ca este o boala responsabila de moartea animalului, intr-un numar foarte mare de cazuri, este esential sa previi riscul infectiei, prin vaccinarea cainelui tau.

O prima injectie, se administreaza in jurul varstei de 7 pana la 8 saptamani, urmata de o a doua, in jurul varstei de 12 saptamani.
In functie de tipul de vaccin utilizat, si de protocolul utilizat, se va efectua apoi, cel mai adesea, un rapel de vaccinare in fiecare an.
Medicul veterinar va poate oferi toate informatiile necesare, cu privire la protocolul de aplicat in functie de varsta animalului dumneavoastra si de mediul in care traieste (pe langa vaccinare).

Amintiti-va ca este mai sigur, sa tineti catelul in lesa in timpul plimbarilor, si sa limitati contactul cu cainii fara stapan sau necunoscuti.

Evolutie si complicatii

Patogenie si semne clinice

Animalele infectate, transmit virusul prin secretii sau excretii corporale (nazale, oculare, urina, fecale etc.).
Virusul se transmite prin contactul oral-nazal, al unui animal sanatos, cu secretii sau excretii care contin virusul, de la un animal contaminat (un animal sanatos ar putea fi, de exemplu, infectat prin aerosoli, daca un caine afectat stranuta in apropierea nasului acestuia sau a gurii acestuia.
Eliminarea virusului de catre un caine infectat, poate dura cateva saptamani, permitand bolii sa se raspandeasca pe scara larga.

Dupa ce este inhalat, virusul se replica in ganglionii limfatici, pentru a ajunge apoi prin fluxul sanguin la o mare varietate de organe, ceea ce explica de ce simptomele acestei boli nu sunt foarte specifice.

Jigodia la caini – Simptomele bolii in doua etape

Se observa in general, in primele zile de infectie:

 Hipertermie, scurgeri nazale si oculare, tuse, depresie si anorexie.
Daca animalul nu este ingrijit rapid, simptomele pot evolua spre varsaturi, diaree, probleme oculare, dar si hipercheratoza a nasului si a tampoanelor.

Prima etapa a bolii:

Dupa o perioada de incubatie, de 3 pana la 7 zile, primele simptome de ciurala la caini, sunt de obicei o scurgere din ochi, urmata de febra, pierderea poftei de mancare si un nas curat.

Dar, primele simptome depind de gravitatea cazului, si de modul in care cainele reactioneaza la acesta.

In general, simptomele asociate cu jigodia la caini in stadiile incipiente ale infectiei, sunt urmatoarele:

• Febra;
• Curge nasul curat;
• Descarcari din ochi;
• Letargie;
• Anorexie;

Daca un caine infectat cu ciurla, supravietuieste stadiului acut al bolii, el poate dezvolta de asemenea, hiperkeratoza a pernutelor si a nasului.
Acest simptom de ciurala, face ca labelele cainelui sa se intareasca si sa se ingroase, facandu-l inconfortabil.

A doua etapa a bolii:

Unii caini dezvolta semne neurologice, pe masura ce boala progreseaza si ataca sistemul nervos central.

Printre simptomele stadiilor mai avansate ale bolii, putem aminti in special:

• Inclinare a capului;
• Secretia din ochii purulenti;
• Paralizie partiala sau totala;
• Convulsii;
• Varsaturi;
• Diaree;
• Tuse;
• Nistagmus (miscari repetate ale ochilor);
• Contractii musculare;
• Convulsii cu salivatie crescuta si miscari de mestecat;
• Moarte;

Intr-un stadiu avansat al bolii, pot aparea tulburari nervoase: convulsii, insotite de mioclon, ataxie, pareza sau paralizie.

Boala ciurala afecteaza, mult mai frecvent, cainii tineri nevaccinati (de multe ori, va fi depistata mai usor, la acestia din urma, pentru ca este suspectata).
Cu toate acestea, un caine adult, poate dezvolta boala.

Cirelia este grava si provoaca moartea animalului, in mai mult de 50% din cazuri.
Se poate chiar intampla, ca un animal sa prezinte o forma nervoasa a bolii, dupa o perioada de remisie.

Jigodia la caini – Prevenirea

Distemperul este o boala virala foarte contagioasa. In unele tari, cum ar fi Finlanda, inca ucide multi caini.
Cu toate acestea, exista un vaccin eficient, care induce un raspuns imun adaptativ si memorie imuna. Vaccinarea a redus semnificativ incidenta bolii, dar exista inca zone, in care infectia persista, mai ales in orasele mari, unde cainii nevaccinati sunt din belsug.
Puii nascuti din mame vaccinate, au anticorpi materni, care ii protejeaza de infectii in primele saptamani de viata.
Pericolul apare, atunci cand nivelul anticorpilor materni scade. In acest moment, catelul trebuie vaccinat.

Protocolul necesita o vaccinare primara, cuprinzand doua injectii administrate la o luna distanta, prima la catelul cu varsta cuprinsa intre 7 si 8 saptamani.
Se recomanda apoi, un rapel anual sau trienal, in functie de vaccin.

jigodia la caini
cat dureaza jigodia la caini
jigodia la caini se transmite la om
cum se manifesta jigodia la caini
jigodia la caini tratament
tratament jigodia la caini
ce e jigodia la caini
jigodia la caini manifestari
cu ce se trateaza jigodia la caini
se trateaza jigodia la caini
boala jigodia la caini
cum se trateaza jigodia la caini
tratament pentru jigodia la caini
ce este jigodia la caini
boala la caini jigodia
jigodia la caini adulti